Mattea Casanova

 

Puttachji in prucissiò

 

 

Ave, ave, ave Maria ! cantanu Santa è Benedetta, sgranellendu i so paternostri .

A prucessiò si sparghje cume un sarpu maiò, losciu è incaluritu, chi u sole d’aostu tene e so prumesse. In testa, l’omi portanu a statula è strazianu, s’asciuvanu u fronte crosciu di sudore.

Oghje hè Santa Maria, festa di u paese. E donne sò in affannu, ognuna hà sceltu i so panni i più belli. Moglie è figliole di sgiò, carche di cullane è di pendini d’oru, parenu arburi di Natale chì spampiluleghjanu.

Margherita, impulpitrata nantu à i so scarpi à tacchi alti, face vucà un vestitu leggeru chi accarezza e so culappe tonde. Capelli sciolti, ochji ingrillichjiti è surrisu scherzosu, hè bella chi pare un fiore.

Sbocca in cima di a teppa è infatta a prucessiò

Santa è Benedetta pesanu l’ochji è scapizzeghjanu.

 Eccula , hè ghjunta, issa pocu di bonu. 

 Perchè parli cusi ? »

 Perchè ! Perchè !Era incinta,madamicella, è si n’hè andata in cuntinente à fassi scuncià. »

Dio vi salvi Regina….. » Benedetta canta à voce rivolta.

S’avvicina di a ghjesgia, a prucessiò chi cunduce à u so altare a statula venerata.

 O Benedè, si sicura di ciò chè tù dici ?

 Iè chì sò sicura, si tenia incù issu furdanu di Marcu Maria, un bellu zitellu, ma, ghjucadore di carte, stercaghju è sbaiuccatu. I parenti, a vulianu marità incù u figliolu di u ghjudice, ma ella ùn stava à sente à nimmu, issa capighjendaghjina. 

Incù l’eterna gloria…. 

Santa cala u capu è si face u segnu di croce.

  Cumu l’ai sapiuta, ch’ella era incinta ? 

  Una mane, era andata à coglie l’arba santa, sottu à u so terrazzolu, c’era a signora Catalina chì parlava incù u duttore è l’aghju intesi, senza vulè la. 

-  Peccatu, una giuvanotta cusì bella ! 

-  Bella cume u babbu ! 

  Chì dici, u babbu hè goffu cumè un pidochju. 

  U babbu ! u babbu ! ùn fà micca quella chì ùn sa ! 

  Ma chì devu sapè ? 

  Tuttu u paese a sà ch’ella ùn hè figliola di u sgiò Carlu. 

  L’ampargu avà ! conta, conta. 

  Je vous salue Marie pleine de grâces ….. 

A preghera ripiglia più forte cume pè chjamà à l’ordine e due chjachjarone chi sò in traccia di indiassi versu una via periculosa.

  Vous êtes bénie…… 

Santa è Benetta acconcianu u so mandile è crocenu e mani in pettu parenu due sante, beate in traccia di riceve un segnu più supranu è ritrovanu u visu di quelle chì sanu !

A vuciata curia chì Margherita era nata settina ma pisava cinque chilò. A signora Catalina avia parturitu in casa soia, a vigiglia di Natale, è dicia à chì vulia sente : « Hè un miraculu, un miraculu di Natale. »

Tutti l’amichi è i parenti eranu venuti à vede issa ciuccia maravigliosa è li purtavanu rigali. Ma ognunu facia i conti à l’aritrosu è s’arricurdava chì di veranu, u sgiò Carlu era luntanu da i soi. U so cucinu, partutu in America à circà furtuna, s’era trovu imprighjunatu è tuccava à Carlu di caccialu di issu tramannu, e gattive lingue dicenu chì u sgiò Carlu avia scontru una avucata americana chì vulia megliurà a pratica di a lingua francese è u nostru ghjallochju diventò prufessore per qualchi mesi. A prucessiò si stinza è abbocca a girata à paru à u munimentu, Santa è Benedetta si so scantate è parlanu sottu voce.

« Allora, dimmi, quale hè u babbu ? »

«  U babbu hè Ghjiseppu, u so pastore. Un ghjornu hà purtatu un brocciu per pagà u reghjone, Catalina l’ hà trovu teneru è savuritu, Ghjiseppu hè vultatu à spessu incù a fattoghja in manu. Ai vistu l’ ochji di Margherita, sò turchini cumè quelli di u nostru pasturellu. » 

Mì chì zia Maria Stella hà spalancatu i so purtelli ! E dì chì sta casa era di u mio babbone !

Ma, a puliticaccia ! perdiamu a meria è, per un votu, babbone hà datu a so casa a a famiglia di Maria Stella chì stavanu amansati in una casetta fora di paese, vicinu à l’ aghja. Oghje facenu i ricchi ma noi l’avemu cunisciuti scarzi è spugliati. »

 Priez pour nous pauvres pécheurs… 

A preghera si compie, ci avvicinemu di a piazza di a ghjesgia.

Una vittura pianta davanti à a funtana è ne sorte una vechjetta incappellata, vestuta di lussu l’ ochji piatti daretu à un paghju di spechjetti di sole.

Quale hè issa ghjundidiccia ?

Serà una frestera ?

Mi chì hà basgiatu à Carulina.

Ùn la possu crede ! ùn hè micca Ghjacinta, a surella di Martinu, issu pettenistu chi avia lampatu in bocca à i cani i nommi di i so paisani machjaghjoli .Trenta anni ch’ elli eranu fughjiti cosciuli cosciuli à a liberazione !Oghje ritorna à chere pardonu à a Madonna ?

A piazzetta colma di ghjente pare un vespaghju, ognunu tene à basgià a Santa è sfilanu davanti à a statula ghjovani è anziani, pretini è scrianzati, chì a tradizione hè sempre viva è rispettata.

A noi date vittoria…..

U cantu cresce, piglia forza è si sparghje. Si sò adduniti ghjuvanotti è zitellette sottu à u tigliolu frundutu. Si sente qui un altru soffiu, un soffiu di rivolta, e parolle ritrovanu u so sensu. Hè un cantu guerrieru chì ribomba, mentre chì e due curnachje taglianu flacchine à più pudè.

U sole s’hè ciuttatu, a piazza s’hè viutata è a festa s’hè tramutata.

Tutta a notte, musica è canti anu fattu rinvivisce u paese.

U lindumani, à bon’ora, Santa, l’ochji sbalurdiditi, leghjia, nantu à u catrame di a stretta, scrittu in lettere maiò :

POPULU CORSU

POPULU VIVU