|
Puttachji in prucissiò
Ave, ave, ave Maria ! cantanu Santa è
Benedetta, sgranellendu i so paternostri .
A
prucessiò si sparghje cume un sarpu maiò,
losciu è incaluritu, chi u sole d’aostu tene
e so prumesse. In testa, l’omi portanu a
statula è strazianu, s’asciuvanu u fronte
crosciu di sudore.
Oghje hè Santa Maria, festa di u paese. E
donne sò in affannu, ognuna hà sceltu i so
panni i più belli. Moglie è figliole di sgiò,
carche di cullane è di pendini d’oru, parenu
arburi di Natale chì spampiluleghjanu.
Margherita, impulpitrata nantu à i so scarpi
à tacchi alti, face vucà un vestitu leggeru
chi accarezza e so culappe tonde. Capelli
sciolti, ochji ingrillichjiti è surrisu
scherzosu, hè bella chi pare un fiore.
Sbocca in cima di a teppa è infatta a
prucessiò
Santa è Benedetta pesanu l’ochji è
scapizzeghjanu.
Eccula ,
hè ghjunta, issa pocu di bonu.
Perchè parli
cusi ? »
Perchè !
Perchè !Era incinta,madamicella, è si n’hè
andata in cuntinente à fassi scuncià. »
Dio vi salvi Regina….. » Benedetta canta à
voce rivolta.
S’avvicina
di a ghjesgia, a prucessiò chi cunduce à u
so altare a statula venerata.
O
Benedè, si sicura di ciò chè tù dici ?
Iè
chì sò sicura, si tenia incù issu furdanu
di Marcu Maria, un bellu zitellu, ma,
ghjucadore di carte, stercaghju è
sbaiuccatu. I parenti, a vulianu marità
incù u figliolu di u ghjudice, ma ella ùn
stava à sente à nimmu, issa
capighjendaghjina.
Incù l’eterna gloria….
Santa cala u capu è si face u segnu di
croce.
Cumu l’ai sapiuta, ch’ella era incinta ?
Una mane, era andata à coglie l’arba santa,
sottu à u so terrazzolu, c’era a signora
Catalina chì parlava incù u duttore è l’aghju
intesi, senza vulè la.
-
Peccatu, una giuvanotta cusì bella !
- Bella
cume u babbu !
Chì dici, u babbu hè goffu cumè un
pidochju.
U babbu ! u babbu ! ùn fà micca quella chì
ùn sa !
Ma chì devu sapè ?
Tuttu u paese a sà ch’ella ùn hè figliola
di u sgiò Carlu.
L’ampargu avà ! conta, conta.
Je vous salue Marie pleine de grâces …..
A
preghera ripiglia più forte cume pè chjamà à
l’ordine e due chjachjarone chi sò in
traccia di indiassi versu una via periculosa.
Vous êtes bénie……
Santa è Benetta acconcianu u so mandile è
crocenu e mani in pettu parenu due sante,
beate in traccia di riceve un segnu più
supranu è ritrovanu u visu di quelle chì
sanu !
A
vuciata curia chì Margherita era nata
settina ma pisava cinque chilò. A signora
Catalina avia parturitu in casa soia, a
vigiglia di Natale, è dicia à chì vulia
sente : « Hè un miraculu, un miraculu di
Natale. »
Tutti l’amichi è i parenti eranu venuti à
vede issa ciuccia maravigliosa è li
purtavanu rigali. Ma ognunu facia i conti à
l’aritrosu è s’arricurdava chì di veranu, u
sgiò Carlu era luntanu da i soi. U so cucinu,
partutu in America à circà furtuna, s’era
trovu imprighjunatu è tuccava à Carlu di
caccialu di issu tramannu, e gattive lingue
dicenu chì u sgiò Carlu avia scontru una
avucata americana chì vulia megliurà a
pratica di a lingua francese è u nostru
ghjallochju diventò prufessore per qualchi
mesi. A prucessiò si stinza è abbocca a
girata à paru à u munimentu, Santa è
Benedetta si so scantate è parlanu sottu
voce.
« Allora,
dimmi, quale hè u babbu ? »
«
U babbu hè Ghjiseppu, u so pastore. Un
ghjornu hà purtatu un brocciu per pagà u
reghjone, Catalina l’ hà trovu teneru è
savuritu, Ghjiseppu hè vultatu à spessu
incù a fattoghja in manu. Ai vistu l’
ochji di Margherita, sò turchini cumè
quelli di u nostru pasturellu. »
Mì
chì zia Maria Stella hà spalancatu i so
purtelli ! E dì chì sta casa era di u mio
babbone !
Ma,
a puliticaccia ! perdiamu a meria è, per un
votu, babbone hà datu a so casa a a famiglia
di Maria Stella chì stavanu amansati in una
casetta fora di paese, vicinu à l’ aghja.
Oghje facenu i ricchi ma noi l’avemu
cunisciuti scarzi è spugliati. »
Priez pour nous pauvres pécheurs…
A
preghera si compie, ci avvicinemu di a
piazza di a ghjesgia.
Una
vittura pianta davanti à a funtana è ne
sorte una vechjetta incappellata, vestuta di
lussu l’ ochji piatti daretu à un paghju di
spechjetti di sole.
Quale hè issa ghjundidiccia ?
Serà una frestera ?
Mi
chì hà basgiatu à Carulina.
Ùn
la possu crede ! ùn hè micca Ghjacinta, a
surella di Martinu, issu pettenistu chi
avia lampatu in bocca à i cani i nommi di
i so paisani machjaghjoli .Trenta anni ch’
elli eranu fughjiti cosciuli cosciuli à a
liberazione !Oghje ritorna à chere pardonu
à a Madonna ?
A
piazzetta colma di ghjente pare un vespaghju,
ognunu tene à basgià a Santa è sfilanu
davanti à a statula ghjovani è anziani,
pretini è scrianzati, chì a tradizione hè
sempre viva è rispettata.
A
noi date vittoria…..
U
cantu cresce, piglia forza è si sparghje. Si
sò adduniti ghjuvanotti è zitellette sottu à
u tigliolu frundutu. Si sente qui un altru
soffiu, un soffiu di rivolta, e parolle
ritrovanu u so sensu. Hè un cantu guerrieru
chì ribomba, mentre chì e due curnachje
taglianu flacchine à più pudè.
U
sole s’hè ciuttatu, a piazza s’hè viutata è
a festa s’hè tramutata.
Tutta a notte, musica è canti anu fattu
rinvivisce u paese.
U
lindumani, à bon’ora, Santa, l’ochji
sbalurdiditi, leghjia, nantu à u catrame di
a stretta, scrittu in lettere maiò :
POPULU CORSU
POPULU VIVU
|