L'estate ùn vole finì. In a cità di
Marseglia, correnu soffii d'aria velenu ; e
zinzale si campanu sopra à l'acque putriche
chì appozzanu nantu à i tetti di i casali
vicini.
A
l'ultimu pianu di l'ospitale, quellu
chjamatu "La montagne", una stanza, dui
letti, duie donne chì temenu d'ùn vede più
d'altre statine.
Una
dorme, techja di medicine, rossa infiarata,
ogni tantu traparla. L'altra veghja. Ùn vole
micca lasciassi piglià a suprana da u sonnu
artifiziale.
Ribella hè in a so mente, muntagnola, razza
capruna, figliola di pastore.
Si
sente un sbattulime d'ale ; "Chì sò s'acelli
chì pichjanu à u purtellu ? Acule marine,
impaurite ? Famite ? Quale hè chi sà ?
Induve si ne va maghju, quale hè chì sà ?
Una musica s'appicca subitu à e parolle è a
canzona li vene in memoria, è sfilanu e
fiure. Ricordi di scontri di puesia è di
cantu. "Canta u Populu Corsu", chjamu a
puesia.
A
notte s'affacca pianu pianu, ci vole à
dorme. "Dormi, dormi, chi si brava…" è dopu
à una nanna, ne venu un'altra. "Nanna pè i
ciucci d'oghje" è si vede zitellucia quandu
mamma cantava nanna pè a ciuccia d'eri, è
chi ne serà di dumane ? Mamma hè luntanu, hè
impenserita, tutti i ghjorni s'appicca à u
telefonu è vole sapè, vole sperà ch'ella
turnerà prestu a so figliola.
"Oh
l'amour d'une mère, amour que nul n'oublie…"
Victor Hugo, u l'hà fattu cunosce a so
maestra. Quella donna magnifica chì fecia a
scola in u paese di a Casanova. Spulava
puesia à voline più. Avia sette anni, a
zitella salvaticca, campagnola è si
n'empiiva u core è u cervellu.
Tanti anni dopu, e strufate venianu senza
straziu. Ogni tantu s'appillicava è po si
discitava insischita. "Quale sò, induve sò ?
U mio numeru di a securità suciale, mi
n'arricordu ? Iè, Allora và bè, chjamu a
puesia, quella di babbu, è mi cantu "Bruscu
l'avia chjamatu…" è vecu à babbu addibulitu
ma sempre arrittu chì face u chjami è
rispondi à a Santa, sottu à i castagni.
A
puesia hè u filu di a mio vita, "un filu di
meludia" canta G.P. Poletti. Issu filu ùn lu
vogliu micca lascià strappà.
Chi
sarà a pesta chi corre in e mio vene ?
L'achi pizzicanu a pelle, i fili è i
sacchetti so appesi à a "potence", "potence"
? Cumu si dice potence in corsu ? Ci vole
ch'ella sia putente, allora, forse, putenza
? Ma pare un palu, un pulu appenditoghju ?
M'arricordu, babbu parlava di u quarciu
appendi bè, ma chi ci s'appende ?
Passanu l'ore, un primu raggiu di sole
achjarinisce u celu, s'affacca l'infirmiera
è mi dumanda : "Avete durmitu ?" Iè, aghju
sunniatu, u sonniu vene più in furia chè u
sonnu. Sonniu è speranza, iè ma ancu sonniu
hè speranza. Eccula torna quì a puesia,
sempre à fiancu, sempre pronta à datti u
fiatu. Sarà u nostru fatu, esse corsu : esse
scemu di puesia ?
Di
"chimio", mi ne pigliu una scimia.
Avà
so briaca, briaca à rende l'anima. Mi sentu
strappà u core, ma u cervellu hè lindu, è
pensu da per me, … pensu allora … sò, sò eu,
sò corsa, sò viva, m'aspettanu i mei da
culandi à u mare. Ancu luntanu, sò sempre
incù me. Mi danu a so fede, e so forze,
amore è amicizia.
Salute à tutti, parenti è amichi, mai mi
scurderaghju… di a filetta !"
E
passanu li mesi è cambianu e stagione. Simu
di maghju 2000 in Venacu. Soga hè venuta
l'ora di piglià carta è penna è libberà a
mente di tamantu cumbugliu. E parolle venenu
cume sbuffulate di ventu veranincu chì lampa
muschi machjaghjoli. U talavucciu hè
inchjuccutu, supranieghja à tutti.
Oghje scrive quella chì ùn vulia dorme.