|
Leonardo Sole (puema) traduzzione di Ghjuvan Maria COMITI
Perchè u lume dinù Ùn sò eiu perchè u lume dinù Torna nantu à i so passi Ricumpone tutti i culori Conta arburi è ghjamboni Lascia a so curona trà e cuscogliule
Un lume sicretu U core hè un ghjambone Seccu chì si sciappa Un cricchiti chì casca Ind’una pozza d’acqua U punta u gongu Di u sangue À u mutale Di l’ansciu Un lume sicretu S’affacca « Sì tù anima meia ? ind’una sgheza di canna inciampa a mimoria è cunsola voce d’acqua a ferita ? » Ella più lebbia Chè un fiatu : « Ùn sente altru sonu u ghjambone chì perde e fronde nè sente altra vistica di a morte chì abbraccia »
Rammenta ti i lampi Rammenta ti i lampi Chì ci anu fattu vetru À i purtelli d’aria Dopu simu esciuti Vestuti d’acqua È rimbumbava torna Di petre u tonu Duv’ella scaturisce l’ombra Ai apertu e mani Un sò parchè À boccarisa È un acellucciu Scappò ind’un volu Tandu t’aghju parlatu Ancu eiu Cù u tremu : Da issu locu d’ombra Puderemu ricullà ? Fideghja ! digià alliscia u lume Ogni ghjambone d’alivu
I giganti Munghjenu a notte Linzole d’acqua Si pesanu cù u ventu Cuntrastanu l’ombra Cun voci linde di fronda À passi tamanti Collanu ver di u lume Quandu cresce u mare È dorme a campagna
In questa luce in questa luce se cade ala profonda è la fresca foglia dei tuoi occhi in questo fiume se un'ombra di tristezza risale è l'acqua dei tuoi occhi in quest'acqua di luce si spalanca una nube di sorrisi: gli occhi tuoi
Petre d’ombra Dite perchè U sangue chì sculiscia Da una petra à l’altra Ùn accende l’oru ? Rinfiurisce ogni cosa Ma l’omu Duv’ellu casca si ne more ? Perchè chì l’abbracciu scuru Di a vita di a morte Dà carezze è spiriate acquaghjole ? Parchè chì l’agnellu assititu In orlumare U face fughje l’acqua ? Ogni petra lampata Cerca u cunfortu inde l’ombra ?
Stu ventu di petra Stu ventu di petra A to voce di lume Ùn ghjettà la daretu à l’ombra Pienghje u nivulu U falchettu crucifissatu À i purtelli di l’aria Mi vuleria perde Inde sta pitraghja Cum’ella si perde a pula Di u sole Ind’u core di l’oru
Quandu a manu Quandu a manu di u ventu Sculiscia nantu à e cime Piulachendu È ch’ellu chjama u sole Un sonnu d’acqua luntana Stancu d’altura Ind’un nivulu d’acelli In stu prufondu toiu Ùn sapè quale tù sì Provu à affaccà mi È lampu un stridu Tù ùn parlà Guarda u sole Guarda Ind’un fondu di lume L’ombra di l’altagna chì casca
Attrachju Dopu tantu viaghjà I pedi arrinati di u ghjornu I lava altru lume Amica meia hè ora Chì a suffrenza Hà chjerchji Di bughjura
Carrughji d’ombra Ci simu persi à spessu Circadori pocu ammaniti In terre luntane A strada pè vultà L’aviamu puntellata Ma era ind’u core pagna A bughjura
L’amore hè un acellu L’amore hè un acellu Chì bizzicheghja è piuleghja È pare una carezza Fin ch’ellu ghjunga u bizzicu In carne viva
Figliolu Tù chì ingrandi Ed eiu quì Chì ti guardu È mancu sò Quale tù sì È s’è ti truverai Dumane Tù ed eiu In qualchì impicciu Di quelli Chì quandu ti guardu S’affacca issu nivulu Di barche è zattare Di canna Chì in Cambogia Ventu è grandina È neve pianu Nantu à i zitelli Perchè ci ghjunghji À bocca piena Morte
Quandu Quandu aghju vistu ch’è tù vultavi À a to natura povera Di terra brusgiata (mancu a cendera t’hè firmatu) È po surride torna Sottu à u to sciallu d’ombra. Hè dunque pussibbule u vultà ? Aghju dettu - è a vita hè un sognu Chì sugnieghja a morte ? Tù digià nantu à u mutale di u sonnu : vita hè u primu sognu Morte vultà à sugnà
À bocca chjosa À bocca chjosa cantendu À bocca chjosa ZITTA ! Perchè a meia a voce Ùn vale è TÙ Sempre parlendu li sopra A voce meia A vita meia Muta è TÙ ZITTA PERCHÈ ! Perchè ? TÙ Sempre à parlà ed eiu Zitta perchè ? PERCHÈ ÙN AI ! Senza nunda Nuda cum’è un gigliu Lampatu trà i solchi Silenziosi da u ventu Di veranu chì passa A voce à u granu Risponde l’acellu Di spiga spiga chì svulazzeghja Passa altu u sole S’empie di sole ogni granellu U cuccu lenta un gridu Altu è canta À bocca chjosa U core
Per centu parolle Per centu parolle lampate Per campà Ne vogliu una sola Vita Per more
|