Leonardo Sole

(puema)

traduzzione di

Ghjuvan Maria COMITI

 

Argini

Sciappati

L’argini

Pinghje u lume

Nottincu

À e radiche

Di u mare

U celu tende

Rete

Turchine

A a rughjine

Di l’albore

 

Tragoni

Tempi andati aghju viaghjatu

Lochi scunnisciuti

Da e carte

Di i gran’ navigadori

Duv’ella hà visi stellati

L’inchietudine

È u core chjama à l’accolta

Pietose

Solitudine

Duv’ellu accende un’ala

L’orizonte sgualtru

U core traficcatu

Inde l’ombra

Duve u stridu

Hà dinù tragoni

Materni

Chì a piaga di i ghjorni

Cù a rena loscia

Ricolla

 

Surrisu è turchinu

Ci simu visti

Dicia in

Quell’ochji

D’ombre

Turchini di

Valdi

Ch’ellu rischjarisce

Un sbattulime d’ale

Quallà trà

Mare è

Mare

L’annu scorsu

Ti rammenti ?

Inde l’ombra

Turchina chì

Tù ridii

Trà fronda è

Fronda t’arricordi ?

Asgiata

D’ombra di

Valdi di lume

Stacciatu

Ridii

Ma cumu ?

Dicia ùn

Mi ricunnosci ?

Ci simu visti

Parechje volte

Prima dece

Forse vinti

T’arricordi ? in

Altura

D’ombra

Sottu à quelle

Muntagne dicii

Nota turchinu

D’arburi

U mare

È tù in lume

Ridii trà

Fronda è

Fronda d’erbe

Asgiata è di

Cigli

Tenneri d’ombra

Chjara sottu à

I nivuli t’arricordi ?

L’erba

Di i cigli trà

Fronda è fronda

È u mare

Inghjò

Altu

Trà nivuli in

Spassu lume

Turchinu

Ridia è tù

Asgiata

Ridii trà

Cigli di fronde

Cum’è un

Nidu à pena

Turchinu inde l’ombra

Chì canta

È quessa

A prova ti rammenti ?

Chì tù ghjunghjii è

Ridii

Tempi fà

Cent’anni o forse

Prima trà nivulu

È nivulu ma

A vela

Bianca di u mare

Di schjuma

T’arricordi ?

Sculisciava in frisgi

Di penseri trà

Fronda è

Fronda sottu à

U sguardu

Di e muntagne è

U turchinu inghjò è

Aldilà in

Altu foscu

Ridia ma l’ochji

D’ombra

Turchini

Di valdu crosciu

D’acelli debbuli in

Volu

In primu albore

Sottu à i cigli

Verdi è turchini

Trà ombra è

Ombra

Umuli d’alba quandu

Forse millai

D’anni prima o

Dopu t’arricordi ?

Quandu in fosca

Solitudine trà

Ombra è

Ombra asgiata

Ma debbule u

Surrisu

D’anni di

Fronde

Frolle più di

L’ansciu

Chè u mare

Foscu di

Prufonde

Attese ma

Lebbiu

A u svegliu

Trà fronda è

Fronda in

Lume

Ridia è tù

Inde l’ansciu

Lebbiu in altura

Di fronde ind’u

Prufondu

Di i to ochji

Trà achi di lume

Ridii in

Altura

D’acelli chì tandu

D’ala in

Ala

Lebbii è

Lebbia di

Fronde è

Luntananza

Indu to

Foscu

Prufondu è

Debbule cum’è un

Ansciu

Ridii

 

Curava paisaghji

Salvatu mi da e frebbe di a zitellina curria nantu à e mo acque

Curava paisaghji. Ghjunghjianu l’acelli. Fiori rossi…

Ma digià u balsamu di e voci inde l’ansciu tardivu di a mane.

Curalli pinzii straccianu a pelle di u ghjornu.

U celu serra e so ale. Cascanu passere è cuscogliule.

Vense l’acqua. Svarsava i so visi smemuriati

Stringhjendu nantu à un pettu stralavatu dui crisantemi sbiaditi.

Ùn vogliu fiori, dicii tù. Ùn vulii a pena

Di a bellezza chì ghjemba e so coppe à a guazza nuttinca.

M’ai lampatu à dossu a pula di i to ochji

M’ai cercatu. Sarà statu amore ?

A punta di u to sguardu

Inficca torna ind’u mo core a cultella avvelenata.

 

Crisalide

Inde l’uteru stremu

Di e to labre marine

Un tonfu cappia

L’oliu maternu

Di voce in voce ricolla

Surpresa di morte

A crisalide alata

Da e carramuse di u sognu

 

Parolla chì trimuleghja

Sarà dinù voglia di campà

O una morte luntana

Chì rinvivisce a vistica

D’una antica caccia

Issa parolla chì trimuleghja

À i catari di u sangue ?

Era ardore crosciu

Petra pinzia erba fiore

Oghje hè foscu furore

Parolla atroce ghjettata

À u naufragatu chì si perde

È u gridu anticu rinnova

U corpu annegatu si cappia

L’ochji a bocca e bracce

I basgi i sguardi e carezze

I silenzii pindii e briachezze

Po fala è spone e vene

Abbagliuleghja sprufonda squaglia

Sillaba à sillaba : t’a-do-ru…

Rispunta l’antica pena…

 

Notte d’amore

Da e padule luntane u ventu

Teneru d’erba da discioglie

L’asprezza di i corpi

Si ritira u stridu

Di e fronde

Da l’impalcatura di a notte

Ricolla a carne

Spussata

Cù a loscia marea

Di l’alba ingannatoghja

 

S’è

S’è qualchì pezzatellu

Di mè

Da luntane origini

S’è qualchì filu

Un stracciu

Un nulu

S’è u sguardu caghjatu

Un sognu

Di lumaca

Chì spampilluleghja inde l’erba

S’è l’ultimu granellu

Di memoria

Viva

S’è un’ombra lebbia

Di fronda chì trimuleghja

È ùn casca

Viaghjeraghju di lume in lume

Cum’è un acrobatu

Chì lampa di punta à ellu

A corda nantu à quale cammina

 

Senza ch’ellu si n’avvidessi l’ansciu

Cusì pian pianinu ci si perde senza ch’ellu si n’avvidessi l’ansciu

Si ferma allacciati e mani partenu à a ricerca di i sogni

Acule marine spaurite à l’albore movenu l’ale

Ghjunghjenu stanchi à a fine di a notte ùn ferma chè u sale

Di l’orizonte longu longu chì aspetta è asciuva i segni di l’ombra

Tenerezza di piume ricopre a morte di l’acelli.

 

Issa cosa suttile

Issa cosa suttile

Chì cresce

À e radiche

Di l’ansciu

Chì ti scava ogni vena

È ricolla

U calvariu

Di l’anni

Chì face u censu

Di e rivigliule

È conta

E macule

Di a to pelle

Chì ti piglia l’ansciu

A voce

L’unghje

U mullizzu di l’unghje

Chì si veste cù a to pelle

Senza cura

Chì ti dice

Boga ti…