|
Leonardo Sole (puema) traduzzione di Ghjuvan Maria COMITI
Argini Sciappati L’argini Pinghje u lume Nottincu À e radiche Di u mare U celu tende Rete Turchine A a rughjine Di l’albore
Tragoni Tempi andati aghju viaghjatu Lochi scunnisciuti Da e carte Di i gran’ navigadori Duv’ella hà visi stellati L’inchietudine È u core chjama à l’accolta Pietose Solitudine Duv’ellu accende un’ala L’orizonte sgualtru U core traficcatu Inde l’ombra Duve u stridu Hà dinù tragoni Materni Chì a piaga di i ghjorni Cù a rena loscia Ricolla
Surrisu è turchinu Ci simu visti Dicia in Quell’ochji D’ombre Turchini di Valdi Ch’ellu rischjarisce Un sbattulime d’ale Quallà trà Mare è Mare L’annu scorsu Ti rammenti ? Inde l’ombra Turchina chì Tù ridii Trà fronda è Fronda t’arricordi ? Asgiata D’ombra di Valdi di lume Stacciatu Ridii Ma cumu ? Dicia ùn Mi ricunnosci ? Ci simu visti Parechje volte Prima dece Forse vinti T’arricordi ? in Altura D’ombra Sottu à quelle Muntagne dicii Nota turchinu D’arburi U mare È tù in lume Ridii trà Fronda è Fronda d’erbe Asgiata è di Cigli Tenneri d’ombra Chjara sottu à I nivuli t’arricordi ? L’erba Di i cigli trà Fronda è fronda È u mare Inghjò Altu Trà nivuli in Spassu lume Turchinu Ridia è tù Asgiata Ridii trà Cigli di fronde Cum’è un Nidu à pena Turchinu inde l’ombra Chì canta È quessa A prova ti rammenti ? Chì tù ghjunghjii è Ridii Tempi fà Cent’anni o forse Prima trà nivulu È nivulu ma A vela Bianca di u mare Di schjuma T’arricordi ? Sculisciava in frisgi Di penseri trà Fronda è Fronda sottu à U sguardu Di e muntagne è U turchinu inghjò è Aldilà in Altu foscu Ridia ma l’ochji D’ombra Turchini Di valdu crosciu D’acelli debbuli in Volu In primu albore Sottu à i cigli Verdi è turchini Trà ombra è Ombra Umuli d’alba quandu Forse millai D’anni prima o Dopu t’arricordi ? Quandu in fosca Solitudine trà Ombra è Ombra asgiata Ma debbule u Surrisu D’anni di Fronde Frolle più di L’ansciu Chè u mare Foscu di Prufonde Attese ma Lebbiu A u svegliu Trà fronda è Fronda in Lume Ridia è tù Inde l’ansciu Lebbiu in altura Di fronde ind’u Prufondu Di i to ochji Trà achi di lume Ridii in Altura D’acelli chì tandu D’ala in Ala Lebbii è Tù Lebbia di Fronde è Luntananza Indu to Foscu Prufondu è Debbule cum’è un Ansciu Ridii
Curava paisaghji Salvatu mi da e frebbe di a zitellina curria nantu à e mo acque Curava paisaghji. Ghjunghjianu l’acelli. Fiori rossi… Ma digià u balsamu di e voci inde l’ansciu tardivu di a mane. Curalli pinzii straccianu a pelle di u ghjornu. U celu serra e so ale. Cascanu passere è cuscogliule. Vense l’acqua. Svarsava i so visi smemuriati Stringhjendu nantu à un pettu stralavatu dui crisantemi sbiaditi. Ùn vogliu fiori, dicii tù. Ùn vulii a pena Di a bellezza chì ghjemba e so coppe à a guazza nuttinca. M’ai lampatu à dossu a pula di i to ochji M’ai cercatu. Sarà statu amore ? A punta di u to sguardu Inficca torna ind’u mo core a cultella avvelenata.
Crisalide Inde l’uteru stremu Di e to labre marine Un tonfu cappia L’oliu maternu Di voce in voce ricolla Surpresa di morte A crisalide alata Da e carramuse di u sognu
Parolla chì trimuleghja Sarà dinù voglia di campà O una morte luntana Chì rinvivisce a vistica D’una antica caccia Issa parolla chì trimuleghja À i catari di u sangue ? Era ardore crosciu Petra pinzia erba fiore Oghje hè foscu furore Parolla atroce ghjettata À u naufragatu chì si perde È u gridu anticu rinnova U corpu annegatu si cappia L’ochji a bocca e bracce I basgi i sguardi e carezze I silenzii pindii e briachezze Po fala è spone e vene Abbagliuleghja sprufonda squaglia Sillaba à sillaba : t’a-do-ru… Rispunta l’antica pena…
Notte d’amore Da e padule luntane u ventu Teneru d’erba da discioglie L’asprezza di i corpi Si ritira u stridu Di e fronde Da l’impalcatura di a notte Ricolla a carne Spussata Cù a loscia marea Di l’alba ingannatoghja
S’è S’è qualchì pezzatellu Di mè Da luntane origini S’è qualchì filu Un stracciu Un nulu S’è u sguardu caghjatu Un sognu Di lumaca Chì spampilluleghja inde l’erba S’è l’ultimu granellu Di memoria Viva S’è un’ombra lebbia Di fronda chì trimuleghja È ùn casca Viaghjeraghju di lume in lume Cum’è un acrobatu Chì lampa di punta à ellu A corda nantu à quale cammina
Senza ch’ellu si n’avvidessi l’ansciu Cusì pian pianinu ci si perde senza ch’ellu si n’avvidessi l’ansciu Si ferma allacciati e mani partenu à a ricerca di i sogni Acule marine spaurite à l’albore movenu l’ale Ghjunghjenu stanchi à a fine di a notte ùn ferma chè u sale Di l’orizonte longu longu chì aspetta è asciuva i segni di l’ombra Tenerezza di piume ricopre a morte di l’acelli.
Issa cosa suttile Issa cosa suttile Chì cresce À e radiche Di l’ansciu Chì ti scava ogni vena È ricolla U calvariu Di l’anni Chì face u censu Di e rivigliule È conta E macule Di a to pelle Chì ti piglia l’ansciu A voce L’unghje U mullizzu di l’unghje Chì si veste cù a to pelle Senza cura Chì ti dice Boga ti…
|