Malincunia

d’un ghjornu

 

 

Mulinelli di ventu forte nantu à a Punta

è l’onda chì si franghja lenta lenta

mentre chì daretu à l’Isula u sole tramonta

è u celu brusgia d’un focu senza fiamme.

Culori imbulighjati trà rossu è viulettu

nantu à u cutone di nuli quì è culà bianchi :

culori d’un pittore chì si divertisce

à rende u celu un quatru senza fondu.

Più tardi a luna cù pacienza chjappa

pè un’orechja l’aliti culuriti.

Ferma in quà in là qualchì suspiru viulettu

malincunia d’un ghjornu ch’ùn ci hè più.

 

Bruno ROMBI