|
Malincunia d’un ghjornu
Mulinelli di ventu forte nantu à a Punta è l’onda chì si franghja lenta lenta mentre chì daretu à l’Isula u sole tramonta è u celu brusgia d’un focu senza fiamme. Culori imbulighjati trà rossu è viulettu nantu à u cutone di nuli quì è culà bianchi : culori d’un pittore chì si divertisce à rende u celu un quatru senza fondu. Più tardi a luna cù pacienza chjappa pè un’orechja l’aliti culuriti. Ferma in quà in là qualchì suspiru viulettu malincunia d’un ghjornu ch’ùn ci hè più.
Bruno ROMBI
|