|
À Osile
Ti vecu da fora esiliatu in penseri chì facenu l’orlu à u vestitu di l’anni. Ti vecu da fora sempre apertu à i venti cù l’ochji invechjati brillante di luce più grande. Ti vecu da fora piattatu in u silenziu di a sera cù l’anima chì salta i ricinti di u core. Ti vecu da fora cù a luce di a mente notte è ghjornu seguitendu a vera Libertà. Carizzendu un mumentu drentu l’anima s’aprenu i celi di u tempu si sveglianu i ricordi : cuntenti cum’è ciucci in l’aghja di l’età venenu à ballà cù i ghjorni fughjiti ch’ùn puderaghju dimenticà.
Salvatore PINTORE |