À Osile

 

 

Ti vecu da fora

esiliatu in penseri

chì facenu l’orlu

à u vestitu di l’anni.

Ti vecu da fora

sempre apertu à i venti

cù l’ochji invechjati

brillante di luce più grande.

Ti vecu da fora

piattatu in u silenziu di a sera

cù l’anima chì salta

i ricinti di u core.

Ti vecu da fora

cù a luce di a mente

notte è ghjornu seguitendu

a vera Libertà.

Carizzendu un mumentu

drentu l’anima s’aprenu

i celi di u tempu

si sveglianu i ricordi :

cuntenti cum’è ciucci

in l’aghja di l’età

venenu à ballà

cù i ghjorni fughjiti

ch’ùn puderaghju dimenticà.

 

Salvatore PINTORE