Innamurati

 

 

Ùn si sà chì ventu i si porta

issi fantasimi manu in a manu

pisati si in volu senza sapè la

nantu à nuli dipinti di chimere

cum’è quelle visione di a zitellina,

è ùn sò culombe alte in u celu

ma surrisu di sciuma d’una antra onda

cun ale d’affanosu desideriu

passanu sopra à a terra abambanati

felici cusì di vive annecandu si

à mezu à un mare ardente di carezze.

 

Franco COCCO