Tempu d’attesa

 

 

Sì cum’è l’ora chì và,

pianu, à passucci di ghjallu,

senza fermà ti,

nè mancu vultà ti

à l’orizonte inquietu,

luntanu

è più luntanu

manu à manu ch’è tù vai.

Custì, duve

quellu nulu si cala

nantu à issu monte brusgiatu,spugliatu,arsu

cum’è e teppe di u Carsu.

Ùn m’aspetti, ùn pretendi

chì a to testa

di regina

si degna à guardà e spalle.

Daretu,

u nunda ch’ùn attira,

ch’ùn vince, ch’ùn scunvince.

Solu

orizonte al di là

ancu più al di là, dopu a coltra

di nuli unancu cascati

ci hè di u to ardì

a metà, a bionda cometa

irraghjunghjevule.

 

Antonio CANALIS