|
Tempu d’attesa
Sì cum’è l’ora chì và, pianu, à passucci di ghjallu, senza fermà ti, nè mancu vultà ti à l’orizonte inquietu, luntanu è più luntanu manu à manu ch’è tù vai. Custì, duve quellu nulu si cala nantu à issu monte brusgiatu,spugliatu,arsu cum’è e teppe di u Carsu. Ùn m’aspetti, ùn pretendi chì a to testa di regina si degna à guardà e spalle. Daretu, u nunda ch’ùn attira, ch’ùn vince, ch’ùn scunvince. Solu orizonte al di là ancu più al di là, dopu a coltra di nuli unancu cascati ci hè di u to ardì a metà, a bionda cometa irraghjunghjevule.
Antonio CANALIS
|