|
Nunda ferma trà noi
Nunda ferma trà noi altri oltre à i nostri ochji in attesa di a disfatta. Una misura pocu fida duve nimu sà quale hà da vince o perde. Forse nunda serà propiu ciò ch’è no aviamu bisognu ; pensa, amore : una batticcia senza pedichjate, un mare senza acqua nè gabiani. Nunda ci empieria quant’è a distanza, cum’è i gesti carbunizati da e braccie di u ricordu. Nè e carezze, a ti dicu cù u core, nè i basgi puderianu rinvivì quellu abozzu di stima,d’un amore di giuventù chì si sfugliava sottu à a polvera matutina. A t’aghju digià detta, ùn ferma nunda, ne mancu u dirittu di sapè à chì vince o à chì perde, quale fù, tù o eo, à purtà l’auturnu.
Antoni Xumet
|