Ùn mi costa

nisun sforzu

 

 

Ùn mi costa nisun sforzu di arricordà mi

a prima sensazione percepita

u ghjornu ch’o iniziai u contu

di a mio storia à partesi

di a scuperta di a to riva

u ghjornu unu di u mese unu di u tempu novu :

accorge mi chì a vita di u tempu

si pò stampà cù l’aroma ch’elle muscanu

e situazione chì u compienu.

È cusì u fiatu di i mumenti di calma

assuluta si puderianu paragunà,

si pò dà, à l’effettu di sente mi

pizzicu di celente o grumbulu di terra bona ;

invece sente u sparì

ch’ellu mi facia d’ùn avè ti più vicinu,

accantu, d’ùn esse à tiru di frumbulu

creava una spezia d’odore

cusì irrespirabile chì i pochi spazii

ch’o riescia à induvinà appena

si svenianu u tempu chì s’induria

u soffiu è mi sgranfiavanu i sguardi.

 

Jaume Mateu i Martí