|
Ùn mi costa nisun sforzu
Ùn mi costa nisun sforzu di arricordà mi a prima sensazione percepita u ghjornu ch’o iniziai u contu di a mio storia à partesi di a scuperta di a to riva u ghjornu unu di u mese unu di u tempu novu : accorge mi chì a vita di u tempu si pò stampà cù l’aroma ch’elle muscanu e situazione chì u compienu. È cusì u fiatu di i mumenti di calma assuluta si puderianu paragunà, si pò dà, à l’effettu di sente mi pizzicu di celente o grumbulu di terra bona ; invece sente u sparì ch’ellu mi facia d’ùn avè ti più vicinu, accantu, d’ùn esse à tiru di frumbulu creava una spezia d’odore cusì irrespirabile chì i pochi spazii ch’o riescia à induvinà appena si svenianu u tempu chì s’induria u soffiu è mi sgranfiavanu i sguardi.
Jaume Mateu i Martí
|