Ci tenimu caru cusì

 

 

Chì colpu cusì foscu

chì si nega in u silenziu

di sta notte cusì sorda. Propiu

cum’ellu feria un ghjambone nantu à l’erba.

U pesu di tanti frutti

o di tanti culombi chì ci posavanu

l’averà staccatu.

Ùn ci andemu, in giardinu. Quandu fala a notte

u chjudenu, è di ghjornu ùn ci pensemu.

Ma emu dopu da scumparte

l’indigenza, è ghjè

cusì chì ci tenimu caru.

 

 

Miquel Angel LLAUGER