Crepusculu

 

 

Aghju vistu sfilà u tempu culor di rosa

chì purtava da u giallu à l’azzuru.

Nantu à i vetri scrivu, à l’umidu

di u mio soffiu, versetti cum’è s’ellu primuressi

 

Cù ala culurita di farfalla,

vecu cum’ella vene a notte, è cume riposa

l’orologiu di a parrochja, senza fastidiu,

un fermu minutu di chjassu.

 

Sarà u mumentu di sorte nantu a terrazza

ammutulendu a mio parlata tusca

chì strida à l’anguli. Senza cede u passu

 

di fronte à a notte, sopra un mobulu,

staraghju à sente l’abbaghju, daretu à u bughju,

cum’è un anellu, ingiru à u paese.

 

Miquel CARDELL