|
Crepusculu
Aghju vistu sfilà u tempu culor di rosa chì purtava da u giallu à l’azzuru. Nantu à i vetri scrivu, à l’umidu di u mio soffiu, versetti cum’è s’ellu primuressi
Cù ala culurita di farfalla, vecu cum’ella vene a notte, è cume riposa l’orologiu di a parrochja, senza fastidiu, un fermu minutu di chjassu.
Sarà u mumentu di sorte nantu a terrazza ammutulendu a mio parlata tusca chì strida à l’anguli. Senza cede u passu
di fronte à a notte, sopra un mobulu, staraghju à sente l’abbaghju, daretu à u bughju, cum’è un anellu, ingiru à u paese.
Miquel CARDELL
|