|
Ti face male, avale,
Ti face male, avale, di mughjà e campane di u corpu quandu un lagnu chjaru Si framischja à la sciuma di l’addiu.
L’ombre fresche di a matina Guidanu un ruscellu debule Sempre addurmintatu à cantu à e to labre.
Un stolu di mure hà sventatu ruine d’assenza chì midificavanu in u bughju di u topu pinnutu da i sguardi torbidi.
Cuntinieghji nantu à u caminu di i ghjorni Surpatu in u silenziu scuru Chì accumpagna e tenebre Di u to penseru ghjalatu.
T’incamini versu a pula Tenebrosa di u scordu pè a presenza spaventevule
Appaspi a vitrera fosca U so silenziu è e radiche di l’ombra chì allarga u secretu
Appasi u foscu l’ombra di u foscu l’ombra di l’ombra allarga u silenziu
Prichere di mure
Antonia ARBONA i SANTAMARIA
|